Majoritatea proiectelor nu eșuează tehnic. Eșuează pentru că au rezolvat ceva ce nu avea nevoie de rezolvare, sau ceva ce nu putea fi rezolvat așa.
Cinci filtre, în ordine
1. Există o decizie sau o acțiune la capăt? Dacă rezultatul nu schimbă nimic în ce face cineva, proiectul produce un raport, nu valoare. „Am vrea să înțelegem mai bine datele” nu este un caz de utilizare.
2. Frecvența este suficientă? Automatizarea are cost fix. O sarcină făcută de trei ori pe an nu îl justifică, oricât de plictisitoare ar fi. O sarcină făcută de trei sute de ori pe zi îl justifică chiar dacă economisește doar câteva minute.
3. Cât costă o greșeală? Dacă o eroare costă puțin și se corectează ușor, poți accepta un sistem imperfect. Dacă o eroare produce o consecință juridică, ai nevoie de acuratețe foarte mare, supraveghere reală și documentație — ceea ce schimbă complet bugetul.
4. Ai datele? Nu „există undeva date”, ci: există date accesibile, de calitate rezonabilă, cu temei legal pentru scopul acesta, într-un volum suficient. Aceasta este întrebarea la care cele mai multe proiecte se opresc — și e bine să se oprească aici, nu după trei luni.
5. Există un criteriu de succes agreat? Ce cifră, măsurată cum, de la ce valoare, trebuie atinsă pentru ca proiectul să fie considerat reușit? Dacă nu există un răspuns dinainte, va exista o dispută după.
Semnale bune
- Oamenii fac deja manual sarcina, repetitiv, și se plâng de ea.
- Există un rezultat „corect” pe care cineva îl poate recunoaște.
- Decizia are un tipar, nu este de fiecare dată unică.
- Există date istorice despre cum a fost rezolvată sarcina până acum.
- Un rezultat aproximativ este încă util.
Semnale de alarmă
- Cazul de utilizare a venit de la un furnizor, nu dinăuntru.
- Formularea începe cu tehnologia, nu cu problema.
- Nimeni nu poate spune cine va folosi rezultatul, zilnic.
- „Datele le pregătim pe parcurs.”
- Succesul este definit ca „să avem și noi IA”.
Pilotul corect
Un proiect-pilot bun este mic, are un termen scurt, un criteriu de oprire declarat și un utilizator real care îl folosește. Scopul lui nu este să demonstreze că merge, ci să afle dacă merge — inclusiv dacă răspunsul este nu.
Un pilot care nu poate eșua nu este un pilot, ci o demonstrație.